Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


Celula – unitatea structurala si functionala a lumii vii


CELULA – UNITATEA STRUCTURALA SI FUNCTIONALA A LUMII VII



*    Introducere.


Celula este unitatea biologica structurala si functionala care intra in componenta tuturor organismelor vii. A fost descoperita in anul 1665 de Robert Hooke, descoperire confirmata in anul 1671 de Grewsi si 1672-1675 de Malpighi.

Putine celule, cum ar fi oul de gaina sau cel de broasca, sunt suficient de mari pentru a putea fi vazute cu ochiul liber; majoritatea celulelor sunt invizibile pentru vederea umana. Din acest motiv studierea celulei nu a fost posibila pana la inventarea microscopului la jumatatea secolului al saptesprezecelea. Forma celulelor difera in functie de rolul pe care il indeplinesc ( ovale, cubice, prismatice, stelate, fusiforme, etc.)



 In functie de absenta sau prezenta nucleului exista doua tipuri de celule:

-celula procariota lipsita de un nucleu individualizat, caracteristica bacteriilor si algelor albastre –verzi;

-celula eucariota ce prezinta un nucleu bine individualizat, delimitat net de o membrana , caracteristica protistelor, fungilor, plantelor si animalelor



*    Proprietatile fizice si chimice ale celulei.


Intreaga substanta vie din celula constituie protoplasma. Ea se deosebeste de materia nevie printr-o serie de proprietati fizice si chimice.

Proprietati fizice. Protoplasma este un lichid vascos, incolor si transparent. Gradul de vascozitate creste odata cu imbatranirea celulei.

Starea fizica a protoplasmei este de sistem coloidal, in care mediul de dispersie este apa , iar faza dispersata o constituie particulele coloidale mici de substante organice numite micele. Ele se afla intr-o continua miscare .

Compozitia chimica. In celula se gasesc peste 60 de elemente chimice, dintre care C,H,N,O,P si S sunt elemente de baza.

Componentele chimice ale celulelor vii sunt : apa, sarurile minerale si substantele organice.

Apa ocupa la majoritatea celulelor in jur de 60% din masa celulara ; reprezinta principalul solvent si mediul de dispersie al diferitelor substante.

Substantele minerale sunt prezente sub forma de ioni sau intra in diverse combinatii cum sunt clorurile, carbonatii, fosfatii, etc.

Substantele organice sunt : glucidele, lipidele, proteinele si acizii nucleici.

Glucidele au rol nutritiv si energetic( glucoza). Dintre glucidele complexe amintim:

amidonul ( substanta de rezerva din celulele vegetale);

glicogenul (substanta de rezerva din celulele animale, bacterii si ciuperci)

- celuloza ( in peretele celular la plante) .

Lipidele sunt o sursa importanta de energie. Ele se gasesc sub forma de emulsii, iar uneori se sunt depozitate in cantitati mari in diferite celule ( celulele adipoase) .

Proteinele sunt substante cu molecule mari ( macromolecule), care se coaguleaza la temperaturi ridicate( + 50˚C) .

Proteinele sunt formate din aminoacizi . Se cunosc 20 de aminoacizi atat la plante cat si la animale. Exemple de proteine: clorofila, cheratina( din par, unghii) , actina si miozina( din muschi) , albumina( ou) , hemoglobina( sange) .

O categorie aparte de enzime o constituie enzimele, care determina sensul, viteza si succesiunea proceselor metabolice la celule.

Acizii nucleici sunt macromolecule complexe prezente mai ales in nucleu. Ei au rol in sinteza moleculeleor proteice si in transmiterea caracterelor ereditare. Se cunosc doi acizi nucleici : acidul dezoxiribonucleic ( ADN) si acidul ribonucleic ( ARN).


*    Structura celulei


Studiile de microscopie electronica si biochimie au dat posibilitatea sa se cunoasca ultrastructura, compozitia chimica si organizarea moleculara a diferitilor constituenti celulari, a particularitatilor biologice si genetice ale celulelor procariote si eucariote.


  • PERETELE CELULAR

La bacterii, el are o structura moleculara caracteristica, in compozitia chimica a lui intra, pe langa lipopolizaharide si lipoproteine, si o serie de substante specifice procariotelor cum este mureina, care este un heteropolimer constituit din monomeri de tip glucozaminopeptidice, care reprezinta structura de baza a peretelui celular si-i confera rigiditate.     

Peretele celulei eucariote reprezinta un produs al activitatii vitale a protoplasmei ce inchide continutul celulei, determinand forma celulelor, in compozitia chimica a lui intra celuloza, hemiceluloza si pectina. in structura peretelui celular au fost evidentiate formatiuni submicroscopice denumite micele si microfibrile. La ciuperci este impregnat cu chitina ; lipseste din celula animal.                    

  • MEMBRANA CITOPLASMATICA ( plasmalema

La celula procariota aceasta este de natura lipoproteica, cu o structura functionala complexa, constituind un criteriu de deosebire a celulei procariote fata de celula eucariota. Datorita grosimii constante si suprafetei limitate de peretele celular care o inconjoara, membrana citoplasmatica prezinta ca singura posibilitate de a-si mari suprafata de invaginare si pliere sub forma de mezozom. Plasmalema nu este permeabila pentru macromolecule; singurele particule care o pot traversa sunt fragmentele de ADN si enzimele extracelulare.


Membranele plasmatice ale celulelor eucariote sunt trilamelare, fiind formate, dintr-un strat fosfoaminolipidic bimolecular, central, marginit de doua straturi monomoleculare proteice.

Plasmalema indeplineste urmatoarele functii: reactiile imunologice de suprafata, permeabilitatea si transportul prin membrana, pinocitoza, adezivitatea s.a.

PINOCITOZA

Unele tipuri de celule vegetale inglobeaza in citoplasma lor picaturi mici de lichid din mediul in care traiesc. Acest proces a fost numit pinocitoza                                

Mecanismul pinocitozei consta in aderarea particulelor de suprafata plasmalemei, apoi aceasta portiune se invagineaza prin alungirea suprafetei membranei, dupa care urmeaza inglobarea particulelor in interiorul celulei si inchiderea membranei.             

  • CITOPLASMA

La procariote se caracterizeaza printr-o stare coloidala de gel permanent, stare care exclude existenta curentilor citoplasmatici si asigura mentinerea structurii nucleului care este lipsit de membrana limitanta.

La eucariote citoplasma prezinta mobilitate. Citoplasma fundamnetala (hialoplasma) prezinta proprietati fizico-chimice asemanatoare cu ale plasmalemei.Celulele eucariote au capacitatea de a adaposti simbionti de tip procariot sau eucariot ca de exemplu bacterii din genul Rhizobium in celulele radiculare ale nodozitatilor de la leguminoase.

HIALOPLASMA (MATRICEA CITOPLASMATICA)

Constitutia chimica a matricei, citoplasmatice este putin lamurita. Totusi, prin ultracentrifugare diferentiata a omogenatului s-a obtinut o fractiune lichida in care s-au evidentiat proteine solvite, enzime ale matricei citoplasmatice, ARN solubil si ARN informational. Se pare ca matricea citoplasmatica prezinta o structura submicroscopica. La microscopul electronic ea are aspect de substanta omogena sau fin granulata. Se presupune ca matricea citoplasmatica este formata din macromolecule proteice filamentoase care se leaga intre ele la punctele de incrucisare, legaturile fiind labile, permitand citoplasmei sa treaca de la starea de sol la starea de gel si invers.

Matricea citoplasmatica este sediul unor importante procese ale metabolismului celular. Datorita enzimelor pe care le contine, citoplasma ia parte la procesele de sinteza si hidroliza.


  • ORGANITELE CELULARE

In citoplasma celulelor eucariote vegetale sunt localizate organite celulare cu functii specifice ca: nucleul, reticulul endoplasmatic, mitocondriile, ribozomii, plastidele, aparatul Golgi s.a., dintre care numai ribozomii se intalnesc si in celula procariota, celelalte fiind absente sau difera structural de cele din celula eucariota.                       

Reticulul endoplasmatic

A fost observat in 1945 de Porter si Fulam. in anul 1954, Palade si Porter au constatat ca reticulul endoplasmatic este reprezentat printr-un sistem de interconectare a canalelor, veziculelor si a cisternelor ultramicroscopice. Unele portiuni ale reticulului endoplasmatic au suprafata rugoasa, fiind tapisate la exterior cu ribozomi, iar altele netede, ribozomii lipsind aici.

Functiile reticulului endoplasmatic:

transportul substantelor in citoplasma si la eliminarea unora in mediul extracelular.
- transportul substantelor nutritive in corpul plantelor, deoarece formatiile canaliculare ale reticulului endoplasmatic sunt orientate in directia circuitului de seva elaborata.
- reticulul endoplasmatic rugos are rol in sinteza substantelor proteice si in sinteza unor enzime.
Aparatul Golgi

Totalitatea dictiozomilor dintr-o celula formeaza aparatul Golgi. La microscopul electronic s-a observat ca dictiozomul este o formatiune lamelara sub forma de cisterne suprapuse unele peste altele, unite prin partea lor centrala, cu marginile ramanand libere. O cisterna este formata din doua
membrane elementare sudate la capete, iar intre ele se afla un spatiu plin cu lichid transparent. De la marginea libera a cisternelor se detaseaza mereu vezicule sferice ce migreaza in citoplasma. Distributia dictiozomilor si numarul lor in citoplasma depind de tipul de celula, de starile metabolice si functionale ale celulelor, in celulele meristematice, secretoare, nectarifere etc. exista un numar mare de dictiozomi comparativ cu cel din unele celule diferentiate.

Functiile aparatului Golgi.

Pe langa rolul secretor, dictiozomii sintetizeaza polizaharidele. La plantele carnivore veziculele golgiene se indreapta catre plasmalema si fuzioneaza in ea.

Ribozomii

Printre primii care-i observa in celula animala este savantul roman G. Palade. Ribozomii sunt distribuiti in citoplasma, nucleu, plastide si mitocondrii. in citoplasma pot fi liberi sau fixati de reticulul endoplasmatic. Ribozomii cloroplastelor si mitocondriilor sunt mai mici, iar cei mitocondriali au un ARN specific.        

Ribozomii au rol important in sinteza proteinelor

Lizozomii

In anul 1949 De Duve ii izoleaza din celulele ficatului de sobolan. 

Pana in prezent se cunosc cateva functii ale lizozomilor din celula vegetala:
- Participa in procesul de aprovizionare cu substante nutritive, deoarece cu ajutorul enzimelor hidrolitice lizozomale se realizeaza nutritia intracelulara.                               

- La ciuperci, lizozomii hidrolizeaza o serie de substante venite din mediul exterior. Asadar lizozomii sunt responsabili de digestia alimentelor venite din mediul exterior (heteroliza) si de digestia endogena (autoliza).
- Este posibil ca lizozomii sa opuna rezistenta in procesele de intoxicatii si infectii celulare.

Vacuola este un organit important al celulei vegetale, avand un suc celular si fiind marginita de o membrana plasmatica numita tonoplast.

Dupa rolul fiziologic si dupa consistenta lor, vacuolele pot fi grupate in mai multe categorii:
- Vacuole aleuronare care se umplu treptat cu proteine din cisternele reticulului endoplasmatic, se deshidrateaza lent, iar tonoplastul devine membrana graunciorului de aleurona.
- Vacuole digestive care au fost puse in evidenta la unele mixomicete (Pollispondilium palidum care digera bacterii ca Escherichia coli).
- Vacuole gazoase care sunt pline cu aer si au fost puse in evidenta la unele alge, ciuperci si antofite.
- Vacuole propriu-zise care au in interior suc celular care este un produs metabolic al protoplastului. Compozitia chimica a sucului vacuolar este foarte variata, fiind in general compus din apa in care sunt solvite zaharuri, glucozizi, acizi organici si sarurile lor, alcaloizi, saruri minerale, substante tanante, antociani etc.

Condriozomii ( mitocondriile)

Au fost descoperiti in celula animala de Fleming in anul 1882, iar in celula vegetala au fost evidentiati de Meves in anul 1904. Totalitatea condriozomilor dintr-o celula formeaza condriomul celular.                                                            

Dupa forma se deosebesc trei tipuri de condriozomi: mitocondrii de forma sferica, condrioconte in forma de bastonase si condriomite cu aspect de lanturi alcatuite din formatiuni sferice. Numarul condriozomilor depinde de activitatea celulei. Ca structura, condriozomul prezinta o membrana dubla, sistemul de criste si tubuli si matricea, intre cele doua membrane se afla un spatiu numit spatiu perimitocondrial.Membrana interna, prin invaginare, formeaza criste sau tubuli care patrund in matrix fara a-1 compartimenta complet, marindu-si foarte mult suprafata. Din punct de vedere biochimic condrizomii contin toate enzimele ciclului Krebs si ale lantului metabolic de fosforilare oxidativa.                                                  

Din punct de vedere fiziologic condriozomii reprezinta uzina energetica a celulei ce extrage energia incorporata in substantele nutritive si o acumuleaza prin procesul fosforilarii in legaturile fosfatice ale ATP-ului.

Plastidele

In anul 1883 Schimper a descris trei tipuri de plastide tinand cont de culoarea lor: leucoplaste, cromplaste si cloroplaste, considerand ca tip de origine leucoplastele.     

Totalitatea plastidelor dintr-o celula formeaza plastidomul celular.       

Proplastidele reprezinta particule mici, amiboidale, abia vizibile la microscopul optic; in evolutia ulterioara a lor un rol deosebit il joaca sacusorii aplatizati numiti tilacoide. Sub influenta luminii se formeaza doua tipuri de tilacoide: tilacoide care se intind pe toata lungimea plastidei numite stromatilacoide si tilacoide mai scurte asezate unele peste altele, formand stive numite granatilacoide. Daca proplastidele se gasesc la intuneric in ele nu se formeaza tilacoide.

Leucoplastele sunt plastide incolore. Se pot afla sub forma de amiloplaste, elaioplaste si proteinoplaste. Forma lor este sferica sau eliptica, dar isi modifica aspectul atunci cand in ele se formeaza grauncioare de amidon sau cristale proteice. Ca si proplastidele, in prezenta luminii, sunt capabile sa formeze structuri tilacoidale si sa capete culoarea verde.

Cloroplastele sunt plastidele verzi care se gasesc in toate organele verzi ale plantelor. Forma si marimea lor este variabila.

Cilii sunt formatiuni citoplastmatice mobile care ies in afara corpului celular. Un cil este alcatuit din cilul propriu-zis, corpusculul bazai (kinetozom) si radacina cilului.  

Flagelii sunt mai lungi decat cilii, in numar mai mic (1-2) si au aceeasi alcatuire ca si cilii.Ca structura, cilii si flagelii prezinta 9 microtubuli dubli periferici contractili si 2 microtubuli simpli centrali.

Cilii si flagelii au rol in deplasarea celulelor.

Centrul celular ( centrozomul) are rol in organizarea aparatului cinetic celular care cuprinde aparatul mitotic, cilii si flagelii.


  • Nucleul

A fost descoperit de R. Brown in anul 1831 in celulele orhideelor. La unele bacterii si alge albastre nu s-a evidentiat un nucleu morfologic. Organismele care nu au nucleu distinct au fost numite procariote, iar cele cu nucleu distinct eucariote.                          

Forma si marimea nucleului este variata in lumea vegetala, depinzand de tipul de celule.

Ca structura nucleul prezinta la exterior un invelis dublu care lasa din loc in loc pori.

In interiorul nucleului se afla carioplasma in care sunt dispusi unul sau mai multi nucleoli.

 Carioplasma 

Este formata dintr-o parte lichida numita cariolirnfa si o parte solida, dispersata in cariolimfa, numita cromatina( din care se vor forma cromozomii- structuri vizibile la microscop in timpul diviziunii).

Din punct de vedere chimic nucleul este format din ADN asociat cu histone, proteine acide, ARN si fosfolipide.Nucleul intervine in procesul de morfogeneza, controlandu-l si dirijandu-l. in anumite situatii, dupa ce procesul de morfogeneza se termina, nucleul celular degenereaza si dispare (la vasele lemnoase).


Nucleolul         

Este dispus in masa nucleului si este partea cea mai densa a acestuia. Poate fi sferic, eliptic, alungit sau sinusoidal. El nu prezinta o membrana proprie care sa-l izoleze de restul masei nucleare. Volumul si numarul nucleolilor dintr-un nucleu variaza in functie de starea fiziologica a celulei, de conditiile de mediu, de intensitatea sintezei substantelor proteice etc. Numarul nucleolilor poate fi de 1-3, la unele alge ajungand pana la 100.                           

In celula vegetala nucleolul indeplineste mai multe functii:
1. diviziunea celulara.

2.sinteza proteinelor si a ARN.



Document Info


Accesari: 569
Apreciat: hand

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )