1. Relatiile biosferei cu celelalte geosfere; limitele biosferei
Biogeografia = descrierea invelisului viu situat pe suprafata terestra.
Biosfera = cel mai nou invelis planetar. Cuprinde totalitatea
organismelor animale si vegetale, inclusiv mediile de viata ale acestora.
Directiile de cercetare in biogeografie:
Ecologia – relatiile existente intre organismele vii si intre organisme si mediul lor de viata;
Corologia – raspandirea organismelor pe suprafata terestra; mijloace prin care se realizeaza aceasta raspandire; areale protejate;
Biocenologia – distributia comunitatilor animale si vegetale pe suprafata terestra; modul in care P este regionat floristic si faunistic.
Limitele biosferei
Raspandirea organismelor este inegala la nivel planetar:
Zone foarte intens populate - zonele tropical-umede, zonele coraligene, deltele, estuarele, selful continental;
Zone slab populate – zonele arctice, gheturile polare; ghetarii montani; gheizerele; largul oceanelor; la mare adancime (>1000m); craterele vulcanice; la mare adancime in scoarta terestra; in apele cu salinitate foarte mare (M. Moarta).
Limitele biosferei in atmosfera
Limita maxima pana la care se intinde biosfera este limita stratului de ozon (stratosfera) – 22-23km. aici ajung doar spori si polen.
*stromatolite = bacterii primitive care se hraneau prin fotosinteza.
Densitatea maxima a organismelor este in primii 50-60m in troposfera.
Exceptii:
Sequoia gigantea – arborele mamut
Sequoia semper virens
Aeroplanctoni – 100-5000m (seminte, spori, acarieni)
Condor – 7000m (condor)
Furnici pe everest (>6000m)
Limitele biosferei in hidrosfera
In hidrosfera s-a constatat ca viata este mult mai bine reprezentata decat in celelalte 2 medii.
Densitatea maxima a organismelor:
Recifii coraligeni (temp ridicata a apei, transparenta apei, adancimea mica) – ofera loc de adapost pentru micro-organisme;
Delte si estuare;
Zonele de intalnire a curentilor calzi si reci oceanici;
Zonele platformei continentale;
Medii hidrografice mai putin favorabile vietii:
Fosele abisale;
Largul oceanelor;
Apele hiperhaline.
Limitele biosferei in litosfera
Aceste limite sunt mai greu de stabilit. Limita inferioara a vietii in litosfera ar corespunde cu pelicula de apa de la suprafata depozitelor de hidrocarburi.
Densitatea cea mai mare a vietii in litosfera corespunde orizontului biologic activ al solului (stratul superficial al solului unde se dezvolta radacinile plantelor)
Recorduri:
Vegetatie
o Spinul Camilei (Sahara Egipteana) – 15 m adancime;
o Saxoul;
o Salcamul (in RO) – 5-6 m adancime.
Animale
o Cartita – 5-6m adancime;
o Rama – 7-8m adancime.
Densitate foarte mica se intalneste in gheturile perene.
2. Definiti notiunile: biotop, biocenoza, ecosistem, biom, biosfera, areal biogeografic, centru biogenetic
Biotop = mediul de viata al unei biocenoze.
Biocenoza = este ansamblul format din totalitatea populatiilor vegetale si animale care traiesc intr-un mediu cu caractere relativ omogene. Este formata din : fitocenoza – totalitatea speciilor vegetale dintr-un teritoriu si zoocenoza – totalitatea speciilor animale dintr-un teritoriu.
Ecosistem = ansamblul dinte biotop si biocenoza.
Biom = complex ecologic care se formeaza in raport cu un anumit mediu ambiant / comunitate ecologica formata din mai multe ecosisteme similare (DEX)
Biosfera = cel mai nou invelis planetar. Cuprinde totalitatea organismelor animale si vegetale, inclusiv mediile de viata ale acestora.
Areal biogeografic =
Centru biogenetic =
3. Factorii abiotici ai mediului si influenta lor asupra organismelor vii.
Factorii climatici
LUMINA
Influenta luminii asupra organismelor vii
Lumina influenteaza speciile vegetale si animale : influenteaza raspandirea, influenteaza procesele metabolice din viata plantelor si animalelor, influenteaza bioritmul speciilor si anumite functii(nutritie, reproducere).
Influenta luminii asupra plantelor
Cantitatea de lumina difera, variind in functie de procesele atmosferice.
Procese fiziologice influentate de lumina
procesul de asimilatie clorofiliana(fotosinteza)
Majoritatea plantelor verzi pt a realiza fotosinteza au nevoie de lumina, exceptiile fiind reprezentate de ciuperci, bacterii, unele plante superioare parazite sau carnivore
evapotranspiratia care asigura circulatia substantelor minerale nutritive de la radacina la frunza si se materializeaza prin eliminarea de catre planta a apei din sol si acest proces creste dp cu lumina
Adaptari ale speciilor vegetale fata de intensitatea luminii
cresterea si forma plantelor
coloramentul arborilor
competitia pt lumina
Dupa lumina sunt mai multe categorii de plante(plante indicatoare de lumina) :
o plante fotofile(heliofile sau eurifote) adaptate la intensitatea mare a luminii si sunt specifice mediilor de tundra, stepa, preerie, pampas, deserturi, stratul superior al padurilor si versantilor cu expunere S, S-V, E
o plante heliosciofile care suporta o usoara umbrire(semiumbra)
o plante ombrofile(sciofile sau fotofobe) care sunt in stratul inferior al padurilor tropicale umede, versantii umbriti sau in pesteri
Influenta luminii asupra animalelor
asupra coloritului
asupra ritmului activitatii
asupra bioritmurilor zilnice si sezoniere care duc la diapauza insectelor, reproducerea pasarilor, a mamiferelor, migratia, hibernarea
Adaptari ale animalelor in conditii diferite de iluminare
homocromia permanenta care este capacitatea organosmelor de a copia culoarea mediului de viata
culoarea de avertizare care reprezinta schimbarea aspectului coloristic in functie de situatie
Dupa lumina sunt :
animale fotofile
animale ombrofile
TEMPERATURA
Influenta temperaturii asupra organismelor vii
Limitele de toleranta ale organismelor fata de temperatura
Exista un ecart termic pe care majoritatea organismelor il suporta intre 0 si 50 grade Celsius.
Dupa gradul de adaptabilitate la variatiile de temperatura organismele se clasifica in :
organisme euriterme – care suporta variatii de temperatura
organisme stenoterme – care nu suporta variatii
Dupa capacitatea de a regla temperatura corpului in functie de mediul ambiant sunt :
organisme poikiloterme
organisme homeoterme
Adaptari ale planteor fata de temperaturile scazute
dispunerea ramurilor pe sol rezultand formatiuni vegetale pitice pt a conserva energie
cresterea plantelor sub forma de pernite(covor)
formarea tulpinilor si ramurilor in sol, la suprafata aparand numai frunzele si florile
trecerea sezonului nefavorabil/calduros sub forma de seminte, bulbi sau tuberculi
piederea frunzelor
Adaptari ale animalelor
dezvoltarea unui strat de blana gros
acumularea de tesut adipos sub piele
aglutinarea indivizilor unei specii
Adaptari comportamentale
cautarea microhabitatelor cu temperaturi mai favorabile care se concretizeaza prin migratii
construirea de tuneluri sau galerii
ingroparea in nisip ziua
hipotermie adaptiva(hibernare) adica stare de latenta det de frig
estivarea generala de incalzire excesiva
Temperatura are rol in etajarea pe altitudine si definirea zonelor de vegetatie latitudinala(stratificare termica).
Plantele se pot grupa in categorii(plante indicatoare de temperatura) :
plante megaterme – in medii unde t.m.a=ct >20 grade C
plante mezoterme – in medii unde t.m.a intre 15 – 20 gr C
plante microterme – t.m.a intre 0 – 15 grade C
plante hechistoterme – t.m.a = 0 grade C
UMIDITATEA
Influenta umiditatii asupra organismelor vii
Apa intra in alcatuirea organismelor vii.Este sursa de hrana pt viata deci este vitala.Apa este mediu de viata pt majoritatea speciilor de pe pamant.
Categorii de plante dupa umiditate :
plante hidrofile
plante higrofile
plante mezofile
plante xerofile
Factorii hidrici
Influenta apei asupta organismelor vii
Apa reprezinta un continut fundamental al corpului vegetal si animal. Apa reprezinta un mediu de viata pentru un numar enorm de organisme. Cele oceanice si marine sunt caracterizate printr-o biodiversitate foarte mare la animale.
Influenta apei asupra plantelor
Cu mici exceptii plantele isi obtin apa din porii capilari existenti in panza freatica. Pentru ca panza freatica este situata la adancimi diferite, plantele si-au dezvoltat sistemul radicular, care prezinta caracteristici morfologice diferentiate in functie de adancimea nivelului piezometric.
Plante dependentede sol :
Tipuri de sisteme radiculare :
1. PIVOTANT – plante care traiesc in medii cu deficit de umiditate sau in soluri foarte permeabile unde panza freatica se intalneste la adancime mare (nisip).
Cele mai lungi radacini : spinul camilei(20m), saxaul, salcamul (6-7m)
2. RAMIFICAT – intalnit in medii cu regim de umiditate variabil, cu perioade in care umiditatea este suficienta dar si perioade de seceta. Ex : frasinul, plantele ruderale (pirul), preerile.
3. EXTENSIUNE LATERALA – intalnit in principal in deserturi. Ex : cactusul candelabru, cactusul urias.
4. FASCICULAT – intalnit in medii cu umiditate suficienta . Ex : rogozul
Plante independente de sol :
1. Plante HIDATOFILE
obtin apa direct din atmosfera ;
prezinta spini care pe timpul noptii absorb aerul condensat ;
sunt dezvoltate pe soluri halofile ;
ex : Reaumuria hirtella, Frankenia pulverulenta.
2. Plante ACVATICE
Algele
3. Plante PARAZITE
Obtin apa din corpul gazdelor. EX : vascul, varcelul
4. Plante EPIFITE
Isi infig radacinile in humusul ce se formeaza din resturile vegetale la furcitura? ramurilor. Ex : orhideea.
Categorii de plante indicatoare de umiditate :
1. Plante HIDROFILE - Legate nemijlocit de mediul acvatic – plante acvatice ;
Plante submerse – plante acoperite complet de apa : bradisul, broscarita ;
Plante plutitoare : nuferi, lintita ;
Plante emerse – au radacina si partial tulpina scufundate in apa : stuful, trestia, papura.
2. Plante HIGROFILE
Medii cu exces de umiditate ;
Pe soluri higromorfe, f imbibate in apa : in lunci, pe malurile lacurilor, la baza versantilor pe conurile de dejectie, in padurile ecuatoriale
Ex : salcia alba, plopul alb, aninul alb/negru, rachitele, arborele de cauciuc, bananierul, ficusul, « arborele calatorilor » - Madagascar, « Chiparosul de balta » - Florida.
3. Plante MEZOFILE
Plante cu exigente moderate fata de umiditate : in pajisti, fanete
Mediul temperat este foarte favorabil
4. Plante XEROFILE
In medii cu deficit de umiditate : deserturi, semideserturi, stepe, preerie, pampas, etajul alpin, tundra, pe calcare
Cauzele xerofilismului : lipsa precipitatiilor (xerofilism climatic), tipurile de sol (xerofilism edafic), proprietatile fizico-chimice ale apei – temperaturi foarte scazute, aciditate, salinitate – (xerofilism fiziologic).
Subcategorii ale plantelor xerofile :
o Plante xerofile suculente – plantele care traiesc in medii cu deficit de umiditate si/sau soluri cu permeabilitate ridicata. Ex : cactus, aloe.
o Plante xerofile freatofile (hemixerofile) – plante care se alimenteaza din panza freatica ; adaptate la xerofilism edafic. Ex : saxaul, salcam, spinul camilei.
o Plante xerofile propriu-zise – plante cu mai multe tipuri de adaptari : mimeaza ofilirea – laurul, maslinul ; frunze ericoidale (rasucite) – colilia ; corpul acoperit cu puf – pelinul.
o Plante hidatofile – obtin apa din atmosfera
o Plante oxifile – mlastini, turbarii, tundra
o Plante psichrofile – rezistente la frig – tundra.
Influenta apei asupra animalelor :
Pentru unele animale apa este mediu de viata permanent sau temporar si sursa de hrana.
Animalele xerobionte – traiesc in medii cu deficit de umiditate – deserturi –
o N. Saharei – Antilopa Mendas isi procura apa din semintele cu care se hraneste ;
o Dromaderul (Sahara) si Camila (Gobi) retin apa in cocoasa ;
o Broastele balon – Australia ;
o Reptilele – au pielea foarte groasa sau protejata cu anumite structuri cornoase
Animale higrobionte – broasca, nutria, castroul, vidra, bizonul, hipopotamul, crocodilul, pelicanii, lebedele
Animale acvatice
Animale trogobionte (pesteri) – viermi, melci
Factorii edafici
Influenta solului asupra organismelor vii
Prin calitatile sale, respectiv continutul in substante minerale, Ph textura si structura, solurile influenteaza dezvoltarea si raspandirea pe suprafata terestra a speciilor vegetale si animale.
In functie de dependenta fata de sol se disting 2 categorii principale de plante :
plante independente de sol
plante dependente de sol
Dupa componenta chimica a solurilor se disting :
plante nitratofile – concentratie mare de compusi ai azotului
plante halofile – soluri bogate in clorura de sodiu
plante calcifile – bogate in carbonat de calciu
plante glicofile – sol sarat in sare(soluri dulci)
Dupa Ph-ul solurilor se disting :
plante acidofile(oxifile) – soluri cu Ph scazut intre 5.5 – 6.2
plante neutrofile – Ph intre 6.2 – 7
plante bazifile – Ph > 7(soluri alcaline)
Dupa textura si structura solurilor :
plante psamofile – adaptate la soluri nisipoase
plante litofile – cresc pe prundisuri si bolovanisuri
plante casmofile – cresc pe stancarii
4. Plante indicatoare de lumina, temperatura, umiditate, pH, compozitie chimica, textura si structura a solurilor
5. Mijloace de diseminare activa; exemple
Prin propriile mijloace ale indivizilor – ALITOCORIE
Capacitatea de inmultire a speciilor (prolificitatea) – soarecele, iepurii, tantarii, mustele, termitele – capacitate mare; elefantul – capacitate mica
Vechimea arealului (varsta geologica a speciilor) – cangurii, reptilele
6. Mijloace de diseminare pasiva; exemple
Raspandirea indivizilor unei specii cu ajutorul agentilor de mediu cu ajutorul agentilor de mediu (vantul, apa, aplte specii, omul).
Diseminarea cu ajutorul vantului – ANEMOCORIE.
Pentru a putea fi transportate cu ajutorul vantului sporii si semintele plantelor prezinta adaptari precum: greutate specifica mai mica cecat a aerului, prezenta unor accesorii pentru facilitarea zborului (papadia, plopul, teiul artarul etc). vantul poate transporta si acarieni sau mici insecte.
Diseminarea cu ajutorul apei
Este specifica regnului vegetal si animal. Pentru a se disemina pe calea apei, frunzele plantelor trebuie sa fie usoare, sa reziste la putrezire (cocotierul, castanele de balta, nuferii)
Diseminarea cu ajuotul altor specii – ZOOCORIE
Prezenta unor seminte care rezista la atacul sucului gastric sau seminte revazute cu clestisori, tepi (turita, vinarita);
Fructe lipicioase (vascul) – alte animale transporta semintele in galerii, scorburi;
Pasarile de balta transporta melcisori, crustacee, viermisori;
Omul a raspandit gandacul de colorado si neghina;
Crustacee care se prin de nave.
7. Caracteristici ale arealelor biogeografice si ale centrului biogenetic
Acesta reprezinta teritoriul pe care se afla raspanditi indivizii unei specii.Un rol important in formarea arealelor biogeografice revine centrului biogenetic care reprezinta punctul in care a aparut pt prima data o specie pe suprafata terestra.Din acest centru indivizii tind sa se extinda in teritoriu atat de mult cat le permit conditiile de mediu fata de care acestea prezinta anumite adaptari.Intre cauzele care pot influenta extinderea la distanta mai mare sau mai mica de acest centru a indivizilor unei specii pot fi mentionate : cauzele orografice, cauzele climatice, cauzele hidrologice, cauza antropica.
Caracteristici ale arealelor :
marimea arealelor
forma arealelor
densitatea indivizilor intr-un areal
vechimea arealelor
8. Categorii de areale dupa marime
Factori care influenteaza marimea :
adaptabilitatea indivizilor unei specii la variabilitatea conditiilor de mediu :
specii cu valenta ecologica mare(specii euribionte,euritope,ubicviste)
stenobionte(stenotope)
capacitatea de prolificitate a speciilor
vechimea speciei
mijloacele de diseminare ale indivizilor unei specii :
diseminarea activa(autocorie) presupune raspandirea indivizilor unei specii prin mijloace proprii
diseminarea pasiva imbraca mai multe forme in functie de agentul care intermediaza raspandirea indivizilor :
o anemocoria – cu aj vantului
o hidrocoria – cu aj apei
o zoocoria – cu aj altor specii faunistice
o de om – voluntar sau involuntar
Tipuri de areale dupa marime
cosmopolite(ubicviste) – areale mari
9. Categorii de areale dupa vechime
endemice – cu o raspandire limitata – dupa vechime :
o paleoendemice
o neoendemice
10. Categorii de areale dupa forma
Forma arealelor
cvasicirculare
discontinue
Dupa forma
circumterestre – care inconjoara globul intre anumite grade de latitudine corespunzatoare unor specii cu preferinte climatice diferite si au subtipuri :
o circumpolar boreale
o circumtemperat boreal
o pantropical(circumtropical)
11. Importanta reprezentarii cartografice a arealelor biogeografice
Cartarea si reprezentarea cartografica a arealelor poate pune in evidenta aspecte referitoare la marimea arealului, de raspandire a unei specii, forma arelului, valenta ecologica a speciei, orezenta unor obstacole pe care indivizii unei specii nu le pot depasi concentrandu-se in proximitatea acestora.Poate pune in evidenta dinamica sau evolutia in timp a arealului unei specii rezultat din analiza unor reprezentari cartografice la un anumit interval de timp.
Metodologia cartarii si reprezentarii cartografice a arealului unei specii
1. documentarea asupra preferintelor ecologice si asupra comportamentului speciei respective
2. identificarea si inventarierea punctelor sau statiunilor in care a fost semnalata prezenta cel putin a unui reprezentant al speciei respective
3. inscrierea pe harta a raspandirii speciei utilizand in acest scop metoda menita sa sugereze cel mai bine caracteristicile arealului de raspandire :
a punctelor sau semnelor conventionale indicatoare at cand statiunile de raspandire se afla la distante mari unele fata de altele
a limitelor este indicata at cand specia are o raspandire continua pe un anumit teritoriu iar in limitele acestui teritoriu statiunile de raspandire au o anumita constanta
metoda fondului calitativ at cand perimetrul arealului este foarte mare
Dpv stiintific si practic prezinta importanta deosebita reprezentarea cartografica a arealelor urmatoarelor categorii de elemente floristice si faunistice :
arealele unor specii endemice rare sau foarte rare sau noi pt stiinta
arealele unor specii floristice/faunistice care isi au centrele biogenetice in afara granitelor unei tari
arealele unor specii vulnerabile/periclitate/amenintate cu disparitia
arealele unor specii cu valoare economica
arealele unor specii cu valoare terapeutica
etc.
|
