Al Doilea Conflict : Vulpea Desertului - Motivatii Desfasurarea conflictului

In septembrie 1998, Consiliul de Securitate al ONU a votat o rezolutie care prevedea ridicarea sanctiunilor impotriva Irakului, cu conditia ca acesta sa accepte reluarea cooperarii cu inspectorii ONU. In decembrie 1998 , operatiunea ”Vulpea Desertului” a reprezentat o campanie militara majora, ce a tinut patru zile (16-19 decembrie ) in care au fost bombardate tintele din Irak. Motivul acestor atacuri a fost in primul rand faptul ca Irakul nu a respectat rezolutiile impuse de Consiliul de Securitate al O.N.U, si, in al doilea rand, opozitiile fata de Comisia de Inspectori O.N.U. SUA si Marea Britanie au dat o replica militara dura regimului irakian, dar nu au determinat prabusirea regimului Saddam Hussein.

1.Motivatii

SUA si NATO au trecut la conceperea unor planuri de raspuns la atentatele teroriste, cel vizat fiind Osama Bin Laden si aliatii sai de pe teritoriul Afganistanului.

Analiza situatiei politico-militare indica cinci variante de raspuns la atacurile teroriste:

1. bombardarea bazelor teroriste din Afganistan cu ajutorul aviatiei;

o operatiune terestra limitata a infanteriei marine, fara folosirea armelor nucleare;

3. folosirea comandourilor speciale cu scopul distrugerii si/sau capturarii nucleului conducator al organizatiilor teroriste;

4. declansarea unor operatiuni de masa la care sa participe toate armele, avind drept scop distrugerea completa a adversarului si controlul asupra teritoriului sau;

5. combinarea tuturor variantelor de mai sus. Pentru Statele Unite ale Americii este foarte greu sa se hotareasca in favoarea unuia sau altuia dintre aceste planuri, avind in vedere complexitatea factorilor politici, militari, economici si geografici.

A fost o izbucnire majora in criza dezarmarii Irakului.Scopul atacului cu rachete si bombe era de a degrada capacitatea lui Saddam Hussein de a face isi a folosi armele de distrugere in masa, de a diminua capacitatea de a purta un razboi, mai ales contra vecinilor sai.Presedintele Clinton a anuntat o noua politica privind regimul schimbarii din Irak.Pe 31 octombrie , a semnat o lege (H.R. 4655) ,”Actul Eliberarii Irakului”.Prin acesta grupurile care nu il sprijineau pe Saddam, primeau fonduri, in speranta de a-l da jos de la putere pe Saddam si de a inclocui regimul sau cu democratia . Documentul cu privire la eliberarea Irak-ului mai spunea : ' nimic din acest document nu poate fi interpretat sa autorizeze sau altfel spus spre folosul fortelor armate americane ( exceptie facand sectiunea 4a(2)- care prevede : presedintele este autorizat sa solicite articole defensive din stocurile Departamentului de aparare, educare militara si instruire pentru organizatiile apartinand opozitiei irakiene democrate) '.

2. Desfasurarea conflictului
Irakienii sunt bombardati in preajma sfintei sarbatori a Ramadamului. Fortele americano-britanice au lansat, joi noapte, o a doua serie de bombardamente impotriva Irakului, in cadrul operatiunii 'Vulpea Desertului', declansata, miercuri, prin decizia presedintelui Bill Clinton. In momentul primei explozii, ceasurile Bagdadului indicau ora 21:57 (18:57 GMT). Apararea anti-aeriana irakiana a ripostat. Atacul, considerat de observatori mai puternic decat cel din noaptea precedenta, initiat la periferia Bagdadului, a crescut progresiv in intensitate, pe masura apropierii de centrul orasului. O coloana de fum alb, semnalata in zona intreprinderii industriale si militare pentru deservirea uzinelor irakiene, indica faptul ca acest obiectiv a fost avariat. Localurile intreprinderii, care au avut serios de suferit si in cursul razboiului din 1991, fusesera recent refacute. Obiectivul este amplasat in apropierea hotelului Rachid, unde sunt cazati demnitarii si jurnalistii straini. Un nou val de explozii a zguduit capitala irakiana spre zorii zilei , in jurul orei locale 4:00 (ora 1:00 GMT). Pentru foarte scurt timp, cerul Bagdadului a fost iluminat de tirul apararii anti-aeriene irakiene, acoperit rapid de noi explozii americane, cele mai puternice de la debutul operatiunii. Responsabili ai Pentagonului au informat, sub protectia anonimatului, ca rachetele de croaziera, in cadrul atacurilor de joi noaptea au fost lansate, mult in interiorul granitelor irakiene, de bombardiere B-52H. Din aceleasi surse se stie ca marina americana a trimis, din lungul coastelor irakiene, bombe cu ghidaje laser. Americanii au fost sprijiniti de britanici cu Tornado. Inca din noaptea de miercuri spre joi fusesera atinse aproximativ 50 de tinte de pe teritoriul statului arab. Bilantul primei nopti de razboi indica 25 de morti si 75 de raniti, in randurile irakienilor. Conform declaratiilor secretarului Apararii SUA, William Cohen, de partea americana nu au existat victime, in prima etapa a operatiunii.
Presedintele Bill Clinton e hotarat sa mearga pana la capat, anuntand, joi, pe fondul numeroaselor proteste lansate din toate colturile lumii, ca este decis sa duca la bun sfarsit 'aceasta misiune'. Liderul american a recunoscut ca este constient de faptul ca aceasta operatiune va provoca victime, adaugand, niste regrete profunde. Pentru vocile republicanilor, ale publicului si ale strainatatii care semnaleaza, tot mai insistent, o suspecta legatura intre momentul declansarii operatiunii irakiene si cel al discutarii in Camera a motiunii de impeachment impotriva sa, seful Casei Albe a lansat, din compromisul birou Oval, o replica extrem de tupeista: 'Cred ca nici o persoana serioasa nu poate sa-si inchipuie ca un presedinte ar face asa ceva'. [1]

Nici Statele Unite, nici Marea Britanie nu si-au exprimat ,limpede, intentia de a opri Vulpea dezlantuita in perioada Ramadamului, declarand doar ca respecta aceasta sarbatoare, care, insa, nu are nici o legatura cu actiunile militare de sanctionare a necooperarii cu UNSCOM.

2. 1.Degradant , dar nu si eliminator

Un bombardier B-1 este incarcat cu proiectile pe 17 decembrie 1998 la baza aeriana americana Ellsworth.

Oficialii administratiei Clinton au specificat faptul ca scopul misiunii este cel de a degrada abilitatea Irak-ului de a produce si folosi arme de distrugere in masa, nu de al elimina. Secretarul de stat Madeleine Albright a fost intrebat in timpul operatiunii de aceasta deosebire :

' Nu cred ca putem pretinde ca putem obtine totul deci trebuie sa fim onesti cu privire la posibilitatile noastre reale. Incercam sa slabim si sa reducem capacitatea Irak-ului de a produce si folosi arme de distrugere in masa, care sunt o adevarata amenintare pentru viitor. Sunt de parere ca presedintele a explicat acest lucru foarte clar poporului american despre aceasta amenintare a secolului 21.[. . .] Aceasta inseamna ca noi stim ca nu putem obtine totul, dar slabirea lui ca forta e cel mai potrivit cuvant. '

Principalele tinte ale bombardamentului cuprindeau instalatiile de cercetare si dezvoltare ale armamentului, sistemele de defensiva aeriana, depozitele de aprovizionare cu armament, cazarmile si cartierele generale ale Garzii Republicane a lui Saddam;de aseameanea si unul din fastuoasele palate prezidentiale ale liderului irakian. Bateriile antiaeriene irakiene, neputincioase in fata avioanelor cu reactie americane si engleze, incepusera sa acopere cerul cu explozii la intamplare de artilerie. Loviturile aeriene au continuat, iar rachetele de croaziera lansate de vasele de lupta s-au alaturat bombelor aruncate de avioane.

In cea de-a patra noapte majoritatea tintelor specificate au fost grav afectate sau distruse si operatia a fost considerata un success. Membrii Fortelor Speciale americane aflate in nordul Irak-ului pentru a proteja asezarile kurde de represalii si loviturile aeriene au luat sfarsit.

Operatiuni militare

Avioanele americane din Carrier Air Wing Three (CVW 3) , zburand de pe nava americana USS Entreprise au desfasurat misiuni de lupta din Golful Persic pentru a sprijini operatiunea Desert Fox. Ca importanta , operatiunea a marcat pentru prima oara intrarea in misiune a femeilor pilot de lupta din marina americana.

3.Reactii

Ca reactie la atac trei din cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natuinilor Unite (Rusia, Franta si China) au cerut ridicare embargoului de 8 ani de petrol din Irak.

Conform numeroaselor stiri publicate Saddam Hussein a cautat sa se razbune impotriva Statelor Unite. Aceste rapoarte sustin ca Saddam a cerut unor organizatii teroriste sa atace tinte americane. Ambasadorul irakian in Turcia, Farouk Hijazi, s-a intalnit cu bin Laden, conform ziarului milanez Corriere della Sera tradus de CIA : “Saddam Hussayn si Usama bin Ladin au pecetluit un pact; fostul director al Serviciilor Secrete irakiene si in prezent ambassador in Turcia, a condus delegatia irakiana intr-o intalnire secreta cu liderul extremist pe 21 decembrie. ” citeaza ziarul din surse nespecificate. Fostul oficial antitero din CIA Vince Cannistraro a declarat ca bin Laden a respins propunerile lui Hijazi concluzionand ca nu doreste sa fie expoatat de regimul irakian. Hijazi, arestat in aprilie 2003, a cooperat cu serviciile secrete americane ; dupa cum relateaza si Boston Globe : ' Intradevar, serviciile secrete au descoperit numeroase contactari intre agentii irakieni si cei Al Qaeda in anii 90 in Sudan si Afganistan unde se presupune ca s-a intalnit si cu Farouk Hijazi, acestea fiind destul de dese asemeni intalnirilor intre prieteni. '

4.Bombardarea Bagdadului

Pe 11 ianuarie 1999, ziarul Newsweek citeaza un ofiter al serviciilor secrete arabe ce pretindea ca il cunoaste personal pe Saddam ' in curand veti fi martorii unei activitati teroriste pe scara larga a irakienilor. '. Atacurile planuite sunt considerate ca o razbunare a lui Saddam pentru agresiunea continua la care sunt supusi. Ziarul moscovit Novosti pretinde ca 'sute de afgani arabi sunt in sudul Irakului pentru a se antrena pentru actiunile armate la granita cu Kuwait , declarand ca scopul lor final este lupta impotriva intereselor americane in zona. '

Nici un astfel de atac nu s-a materializat. Comisia Speciala a U.N relateaza ca dupa ce rachetele americane au distrus cartierul general irakian in 1993 , un complot de asasinare impotriva presedinteul George H.W. Bush a fost pus la cale fara success insa. De asemenea s-a relatat faptul ca investigatiile Comisiei nu au descoperit dovezi care sa indice cooperarea Irak-ului cu Al Qaeda pentru a desfasura si a duce la bun sfarsit vreun atac impotriva Statelor Unite.

5.Critica

Multe critici ale administratiei Clinton si-au exprimat ingrijorarea cu privire la sinconizarea Operatiunii Desert Fox. Campania de bombardare de patru zile a survenit in acelasi timp in care Camera Reprezentantilor din Statele Unite conducea punerea sub acuzare a presedintelui Clinton pe 19 decembrie 1998 in ultima zi a campaniei. Criticii au sustinut ca sincronizarea acestei operatii asa numita scenariul 'Wag the Dog' avea drept scop distragerea atentiei de la procedurile de acuzare. Cativa republicani au sugerat la audieri investigarea sinconizarii cu Campania de bombardare a Irak-ului , dar aceasta nu s-a materializat. Cateva luni mai devreme critici similare au fost auzite in timpul Operatiunii Infinite Reach cand au fost lansate rachete in Sudan si Afganistan impotriva unor baze suspecte de terrorism, pe 20 august, trei zile dupa ce Clinton a fost chemat sa depuna marturie in scandalul Lewinsky si in care a recunoscut relatia neadecvata ce o avea cu aceasta.

Alti critici, ca de exemplu fostul secretar de stat American Henry Kissinger a spus ca atacurile nu au mers asa departe : ' as fi fost uluit ca aceasta campanie de trei zile sa aiba o deosebire decisiva ; nu am facut dupa opinia mea asa multe pagube sa ii slabim puterile mai mult de sase luni. In mai putin de un an Irakul isi va reveni ( din punct de vedere al armelor de distrugere in masa) iar noi nu vom putea sa tot repetam aceste atacuri. Daca Saddam este inca la putere, daca se reinarmeaza, daca sanctiunile sunt ridicate noi vom pierde, in ciuda efortului depus'.

Zbigniew Brzezinski, consilierul pe probleme de securitate nationala a presedintelui Carter, credea ca atacurile au fost folositoare destabilizand programul de inarmare a Irak-ului, dare le trebuie sustinute pe viitor prin alte bombardamente si sanctiuni. (Online Newshour' Web site).

3.Adversarul

Trebuie tinut cont de faptul ca adversarul, in consecinta obiectivele vizate, nu este cunoscut cu exactitate. Acest lucru este dovedit si de faptul ca serviciile speciale ale SUA nu au reusit sa-i descopere pe organizatorii atentatelor inainte ca acestea sa se produca. Astfel, in prezent, nu se poate spune cu exactitate ca autorul atentatelor este Bin Laden. Exista dovezi care permit sa se traga concluzia ca acesta a fost asistat de o serie de servicii speciale, dar apartenenta lor, precum si gradul de implicare in organizarea atentatelor sint necunoscute. Se poate doar banui ca sint implicati in organizarea atentatelor talibanii, Irak, Sudan sau alte state din Orientul Mijlociu, precum si din Africa de Nord. Fortele americane Fortele militare ale SUA sint la ora actuala cele mai puternice din lume. Cu toate acestea, specialistii considera ca acestea nu pot pune in practica cele cinci scenarii de conflict aratate mai sus. Conflictele ultimilor ani arata ca doctrina militara fundamentala a SUA, potrivit careia fortele armate trebuie si pot sa sustina conflicte concomitent in doua puncte ale planetei, a fost depasita. Astfel, in timpul operatiunii “Vulpea in desert” din decembrie 1998 s-a observat faptul ca structura personalului din unitatile de aviatie si marine avansate sufera un deficit de circa 25%. In timpul operatiunilor impotriva Iugoslaviei, din martie-iunie 1999, in zona de conflict a trebuit sa fie aduse forte militare al caror loc obisnuit de dislocare este zona Oceanului Indian. Astfel, bresele formate au fost compensate prin redislocarea unor forte din cadrul amplasamentului de aparare din Oceanul Pacific. Analistii presupun ca redislocarea unor forte aviatice si marine de pe teritoriul SUA in punctele de conflict va crea situatii critice in ceea ce priveste echilibrul amplasamentului militar al SUA. Principalul impediment consta in faptul ca, prin planificarea unor operatiuni de anvergura in Asia Centrala si de Sud, Washingtonul trebuie sa ia in calcul posibilitatea implicarii fortelor sale militare in conflictul din Balcani, precum si eventuala agravare a situatiei din Asia Orientala. Amintind faptul ca in timpul operatiunii “Forta aliata” analistii Pentagonului s-au temut de faptul ca Pekinul va folosi vidul de securitate pentru a exercita presiuni militare asupra Taiwanului, a carui ocupare ar fi constituit o intruziune majora in sistemul american de securitate. Nu trebuie exclus nici scenariul acutizarii situatiei din Peninsula coreeana, in ambele cazuri fiind vorba despre conflicte in care s-ar putea folosi arme de distrugere in masa. In sfirsit, exista o serie de necunoscute in ceea ce priveste pozitia statelor cheie din zona potentiala de conflict. Este vorba despre Pakistan si Iran. Primul dintre ele detine rachete nucleare impotriva carora, la momentul actual, nu exista un sistem de aparare efectiv. Pina acum apararea anti-racheta nu a fost folosita pe un teatru de razboi. Cel de al doilea stat este capabil sa blocheze navigatia in Strimtoarea Ormuz, ceea ce ar provoca o criza economica mondiala, cu consecinte de neprevazut. Astfel, se poate trage concluzia ca operatiunea antiterorista trebuie sa aiba un caracter de coalitie.

4.Aliatii Aliatii neconditionati ai Washingtonului in operatiunea planificata sunt doar tarile din NATO. In acelasi timp, gradul de implicare reala in conflict al acestora este limitat. In primul rand, zona in care este planificata operatiunea iese din sfera de responsabilitate a NATO. In al doilea rand, va fi extrem de greu sa se ajunga la un consens necesar operatiunilor militare comune. In al treilea rand, aliatii SUA din NATO nu pot sa duca, in mod independent, un razboi cu toate mijloacele si metodele contemporane, acestia avand la dispozitie o cantitate extrem de mica de armament cu actiune exacta si limitata si aproape deloc mijloace de transport care sa le permita redislocarea rapida a unitatilor. Astfel, participarea europenilor intr-un conflict potential in Asia Centrala poate fi doar simbolica. In acest timp, ei pot insa inlocui trupele americane din Balcani. Israelul sustine neconditionat America,insa nu poate aloca forte militare semnificative. In afara de aceasta, participarea sa in potentiala coalitie, ca si in 1991, va fi inacceptabila pentru statele arabe, de al caror sprijin depinde reusita operatiunii. In acelasi timp, atragerea tarilor arabe in coalitia impotriva lui Bin Laden va fi extrem de greu de realizat. Evident ca, in Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si alte regimuri aflate in bune relatii cu Washingtonul exista cercuri influente care ii spirjina pe extremisti. Urmarile unei posibile crize a petrolului sunt atat de mari pentru Occident, incat acesta va incerca sa evite dislocarea unor forte militare pe teritoriul statelor din Golful Persic. Totodata, neatragerea Arabiei Saudite si a Kuweitului in actiunile americane impotriva teroristilor este imposibila, deoarece SUA nu au alte baze in regiune. Scurta analiza a pozitiilor si posibilitatilor aliatilor Washingtonului dovedeste faptul ca, in limitele coalitiilor precedente (Irak - 1991 si Iugoslavia - 1999), nu se pot pune in practica toate scenariile descrise mai sus.

Scenariul nuclear Din punct de vedere pur militar, aceasta varianta este extrem de eficienta. In primul rand, solutia este cea mai operativa, deoarece nu necesita pregatiri indelungate si scade, considerabil, nivelul de precizie cerut. In al doilea rind, SUA sunt capabile sa dea lovituri nucleare fara ajutor din partea aliatilor. In al treilea rand, folosirea armei nucleare, pe langa distrugerea lui Bin Laden si a fortelor sale, actioneaza si ca factor de inhibare a potentialilor adversari. Din punct de vedere politic, acest scenariu este cel mai putin convenabil. Fara indoiala ca folosirea bombardamentelor nucleare nu va fi aprobata nici de cei mai apropiati aliati. In afara de asta, ar duce si la exacerbarea sentimentelor antiamericane in lume. In sfarsit, ar determina blocarea procesului de limitare a raspandirii armelor de distrugere in masa. Exista si probleme tehnologice. Analiza factorilor climaterici, in particular a curentilor de aer, arata ca exploziile nucleare pe teritoriul Afganistanului ar determina contaminarea radioactiva a unor teritorii din Pakistan, India si Iran. Bombele nucleare de mica capacitate care ar reduce forta impactului, precum si urmarile radioactive, atat cat se poate afirma din studiul surselor deschise, nu se afla in dotarea Pentagonului. Astfel, scenariul nuclear este putin probabil, dar nu trebuie anlaturat ca posibilitate. Mai mult decat atat, el poate fi permis si din punct de vedere politic.

5. Arma preferata a Pentagonului Actiunile militare ale SUA in ultimii ani au dovedit ca Pentagonul prefera operatiunile combinate ale marinei si aviatiei maritime, in care armata terestra fie nu intra in contact cu adversarul, fie actioneaza in scopuri limitate dupa distrugerea inamicului de catre aviatie. Cel mai la indemina scenariu il reprezinta prima varianta, pusa in practica in timpul operatiunilor “Vulpea desertului” si “Forta aliata”. Acesta a fost folosit si impotriva lui Bin Laden la 20 august 1998, cand SUA au incercat sa raspunda atentatelor din Kenya si Tanzania. Atunci pregatirea atentatelor a durat 13 ore. Posibilitatile militare si tehnice ale fortelor armate ale SUA s-au dezvoltat vizibil in ultimii ani. Aviatia tactica care actioneaza in Irak, pe parcursul anului 1999, a experimentat bombele planificate de tip JSOW, care sunt extrem de eficace in cazul obiectivelor slab aparate. Pentru aplicarea loviturilor de aviatie pledeaza si lipsa apararii antiracheta in dotarea potentialului inamic, Irakul neputandu-se impotrivi in mod efectiv. Cu toate acestea, impotriva operatiunii aeriene exista serioase retineri. Cea mai importanta dintre acestea il reprezinta nivelul scazut de eficacitate atunci cand se actioneaza impotriva unui inamic slab dotat. Experienta operatiunii „Vulpea desertului“ a aratat ca, si in cazul Irakului, bine studiat si observat in prealabil, eficacitatea bombardamentelor a fost scazuta, fiind distruse doar circa 43% din obiectivele planificate.

Comandourile Fortele armate ale SUA au la dispozitie detasamente puternice destinate operatiunilor speciale (SSO). Acestea numara mai mult de 45 de mii de soldati si o cantitate impresionabila de mijloace logistice. Mobilitatea si capacitatea de lupta a acestora sunt foarte bune. In anumite conditii, SSO pot fi sustinute de grupari aeromobile, precum si de unitati ale Corpului 18 de infanterie. Potrivit conducerii SSO, aceste detasamente sunt capabile sa actioneze pe o distanta de 7-800 de km in teritoriul inamic. Ceea ce se poate intampla atunci cand SSO sunt fortate sa actioneze la o distanta mai mare a aratat esecul raidului de eliberare a prizonierilor din Ambasada americana din Teheran, imediat dupa inceputul revolutiei islamice. Ca si in scenariul precedent, SSO nu pot distruge in totalitate bazele teroriste, deoarece acestea nu sunt capabile sa controleze multa vreme teritoriul ocupat.

6.Marele razboi Rezolvarea problemei cu care se confrunta SUA, asa cum este aceasta perceputa de cercurile sale conducatoare, se poate face numai in conditiile unui razboi de anvergura, care presupune instaurarea controlului asupra unei parti mari din teritoriul Afganistanului si distrugerea bazelor teroriste din statele vecine. Cu toate acestea, in calea unei astfel de optiuni sta experienta URSS-ului si a Marii Britanii, care nu au putut rezolva aceasta problema. In orice caz, pentru indeplinirea unei astfel de operatiuni, este necesara desfasurarea unor mari unitati (cateva sute de mii de soldati) in preajma Afganistanului, ceea ce ridica din nou problema gasirii unor noi aliati. Pe linga acestea, desfasurarea unei forte comparabile cu cea folosita in cadrul operatiunii “Furtuna in desert”, cu maximum de rapiditate, poate lua cel putin o jumatate de an. In acest caz, problemele militare sint mult mai stringente decit cele politice. In mod real exista doua regiuni in care poate fi desfasurata o asemenea forta: Pakistan si statele central asiatice din CSI. Si intr-un caz si in altul, Washingtonul trebuie sa determine schimbarea optiunilor politice ale potentialilor aliati. Islamabad trebuie sa isi modifice atitudinea fata de talibani cu 180 de grade si sa ia in calcul potentiala reactie a inamicului sau traditional India si a aliatului acesteia, China. Rusia, a carei pozitie va fi cruciala in problema dislocarii fortelor SUA pe teritoriul CSI, va fi obligata sa faca o alegere dificila, ale carei urmari sint greu de prevazut si pot determina modificarea vectorului de dezvoltare a tarii pentru multi ani. Concluzia In aceste conditii, cea mai probabila tactica pentru Washington va fi operatiunea aeriana, combinata cu folosirea limitata a SSO, problema terorismului urmind a fi rezolvata de viitorii conducatori ai Rusiei si SUA.